„Bucură-te Ioachim, părinte prea fericit!
Bucură-te Ana, maică pururea lăudată!
Bucuraţi-vă părinţi de trei ori fericiţi!”
Bucuria a pătruns şi în sufletele credincioşilor din parohia ocrotită de Dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana la pomenirea lor de peste an, 9 septembrie 2013.
Hramul unei biserici este moment de aleasă bucurie duhovnicească şi un prilej de a ne arăta recunoştinţa faţă de cei care sunt socotiţi ocrotitorii ei. Sfinţii patroni ai unei biserici sunt mijlocitori în faţa Dreptului Judecător pentru toţi cei care vieţuiesc în parohia respectivă, sunt rugători pentru îndreptarea şi mântuirea lor şi binefăcători, cei care prin prezenţa lor revarsă binefaceri sufleteşti şi trupeşti asupra credincioşilor.
Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, părinţii celei care s-a învrednicit a fi Maică a lui Dumnezeu şi prin aceasta bunicii Mântuitorului, au fost rânduiţi ca ocrotitori ai bisericii din satul Cuza Vodă, Dorobanţ în anul 1972 la data de 10 septembrie, când IPS Părinte Justin Moisescu a sfinţit prin rugăciunile sale Casa lui Dumnezeu din acest sătuc binecuvântat, devenind de atunci mijlocitorii, rugătorii şi binefăcătorilor enoriaşilor din satul Cuza Vodă.
La darurile pe care cineva le primeşte, răspunsul nu poate fi decât mulţumirea - recunoştinţa fiind acea calitate umană care nu te lasă indiferent la gestul de consideraţie pe care cineva ţi-l face. Prin darurile revărsate asupra credincioşilor din parohia pe care o ocrotesc, sfinţii arată la modul cel mai concret faptul că nu numai în viaţa lor pământească, ci şi după plecarea lor de aici la cele veşnice rămân slujitori ai Celui Care este iubire, căci iubirea nu te lasă indiferent la cel de lângă tine şi cu atât mai mult la cel care ţi-a fost încredinţat ţie spre ocrotire.
A sfântului este a ocroti şi a mijloci, iar a omului, a mulţumi. Mergând pe acest considerent, şi credincioşii din parohia Cuza Vodă au dorit ca, la împlinirea a 40 de ani de la sfinţirea bisericuţei lor, să aducă un prinos de mulţumire lui Dumnezeu şi Sfinţilor Ioachim şi Ana, înţelegând că nu pot aduce mulţumirea şi recunoştinţa decât pe cele două planuri ale existenţei umane: duhovnicesc şi trupesc, împletind astfel cele două slujiri, ale Mariei şi ale Martei. Partea Mariei au împlinit-o prin dorinţa de a-şi curăţi sufletele, făcându-le cum zice cântarea „vase de bună treabă ale Cuvântului” iar partea Martei au împlinit-o prin dăruirea către Dumnezeu a unor noi clădiri pentru bunul mers al vieţii duhovniceşti.
Astfel, pentru hramul din acest an, ostenitorii bisericii au muncit ca să fie gata şi să primească veşmântul sfinţirii o nouă clopotniţă, casa de prăznuire cu biblioteca parohiei, care a fost refăcută, monumentul eroilor şi lumânărarul, toate aceste clădiri fiind de un real folos pentru desfăşurarea vieţii liturgice şi duhovniceşti într-o parohie.
Turnul cloponiţă a fost ridicat din necesitatea de a uşura locaşul de cult de greutatea clopotelor şi de urmările negative asupra structurii de rezistenţă a clădirii pe care o au undele care se propagă la tragerea lor. Construcţia a fost începută anul trecut şi finalizată anul acesta, fiind realizată în stil moldovenesc, având înălţimea de 12 metri, străjuind intrarea în curtea bisericii.
Casa de prăznuire a fost refăcută în proporţie de 70 la sută, mărindu-se şi înălţând-se vechea construcţie şi adăugându-i-se un nou acoperiş în stil moldovenesc. Clădirea adăposteşte şi biblioteca parohială care are la ora actuală peste 700 de cărţi în proprietate. Biblioteca a fost ridicată din dorinţa de a oferi copiilor din sat un spaţiu dedicat exclusiv cultivării cunoştinţelor, un spaţiu care suplineşte pentru mulţi dintre copiii satului camera lor personală, care datorită situaţiei financiare pentru mulţi este doar o utopiei. Gândul truditorilor bisericii a fost să le amenajeze un spaţiu în care să vină să îşi facă temele în linişte şi unde să aibă la dispoziţie tot ce le este necesar pentru aceasta.
Monumentul eroilor a fost ridicat pentru a aduce un omagiu localnicilor din satul Cuza Vodă care s-au jertfit pe câmpurile de luptă în cel de-al doilea război mondial, dar şi tuturor celor care au murit în graniţele acestei comunităţi, ştiut fiind faptul că linia frontului a fost chiar la marginea satului, pe aceste meleaguri pierzându-şi viaţa sute de oameni.
Lumânărarul a fost ridicat dintr-o necesitate liturgică, pentru a putea oferi un spaţiu corespunzător tuturor celor care vor dori să aprindă o lumânare pentru sănătate sau pentru sufletele celor răposaţi.
Programul hramului a început în seara de 8 septembrie cu vecernia, litia şi Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, săvârşite de un sobor de preoţi avându-l în frunte pe ieromonahul Iosif de la mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi.
Ziua propriu-zisă a fost plină de lumină şi bucurie deoarece Liturghia dumnezeiască a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, care plin de dragoste a dat curs invitaţiei noastre, umplându-ne de alese trăiri duhovniceşti inimile. Frumuseţea Liturghiei, ale cărei răspunsuri de la strană au fost date exclusiv de tinerii parohiei noastre, a fost dublată de alesele cuvinte de învăţătură ale părintelui protopop Vilie Doroşincă care a evidenţiat frumoasele lucrări realizate în parohia noastră. După săvârşirea Sfintei Liturghii în cadrul căreia a fost hirotonit diacon tânărul teolog Vasile G., Preasfinţitul Părinte a purces la sfinţirea clopotniţei căreia i-a dat hramul Sfântul Prooroc Daniel, a casei de prăznuire căreia i-a dat ca hram Naşterea Maicii Domnului, a monumentului eroilor şi a clopotniţei după care a adresat tuturor celor de faţă un frumos cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat rolul important în viaţa unei comunităţi a zidirii de noi edificii bisericeşti şi a rolului sfinţirii prin care comunitatea îi dăruieşte lui Dumnezeu „spre proprietate” acele clădiri care astfel din simple clădiri cum sunt înainte de sfinţire devin clădiri sfinte închinate lui Dumnezeu.
Pentru toate aceste binefaceri îi mulţumim lui Dumnezeu, Care a binecuvântat şi ajutat osârdia noastră, Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, care ne-au dat putere să ducem toate la bun sfârşit, Preasfinţitului Părinte Calinic Botoşăneanul, care ne-a mângâiat şi bucurat prin prezenţa printre noi şi Părintelui protopop Vilie Doroşincă, care a avut un rol important în venirea Prea Sfinţitului Părinte la noi, făcându-ne prin aceasta cel mai mare dar.
Slavă Ţie Doamne pentru toate!
